Dragul meu..

Cu mult timp in urma puteam incepe cu "Dragul meu ..." dar acum pot incepe doar asa..Cine credea ca dintr-o simpla prostie s-au putut intampla atatea.Datorita unei seri blestemata de septembrie,datorita faptului ca te-am intalnit.Dar pe moment era doar ceva trecator ,cine ar fii stiut ca vom ramane prieteni?! sincer nici eu nu credeam..Inca imi amintesc fata ta de copil inofensiv care nu stia pe ce lume e..defapt asa esti intodeauna.Imi amintesc ca era o seara putin friguroasa in care totul era contra timp.fugeam importriva timpului..Parca ma aflam intr-o clepsidra care astepta incet incet ceva ce bloca nisipul sa mai curga .si uite asa au trecut lunile..pana cand.." Liz vin in piatra"..eram ca un copil care descopeream o lume noua,vroiam sa vad daca te-ai schimbat,daca mai ai acelasi zambet idiot pe fata daca ,daca esti tu  cel pe care il stiu ,pe care il stiu de putin timp dar de care ma atasasem
.Te-am vazut si am fost placut surpinsa .nu te-ai schimbat deloc.poate da.dar eu nu observasem asta.erai atat de copil..un copil care face  alt copil sa sufere..Dupa acea seara lumea mea plina de culori skitels a devenit o lume doar in alb si negru.Chiar daca doream sa o pictez nu reuseam.am devenit un claun trist.Cu mult timp dupa am inteles..Hei da.tin la tine.si ce rost.tu esti acolo eu aici,doua lumi paralele ..Totul era bine si frumos incet incet incepusem sa ma debarasez de tot ce tinea de tine pana cand Boooom...Totul a devenit din nou la fel.Inca imi amintesc acele buze.acele brate protectoare,aceasi ochii care ma priveau profund..dar vorba aia "Tot ce-i frumos,repede trece" inca imi aduc amintea acea imbratisarea.acel sentiment de siguranta de care imi era atat de dor,acel sentiment pe care mi l-ai redat dar ai si plecat cu el...Totul  privit dintr-o alta perspectiva e ceva gen .De-o seara.poate a fost asa ,sau poate a fost altceva,cert e ca macar am scapat de intrebarea" Si cum era daca?!" ai facut ceva bun te felicit:)si stiu ca daca vrei citi aceasta postare poate te vei indentifica si te vei intreba de ce nu ti-am zis asta tie ..iar eu iti voi raspunde"pentru ca imi era frica" ..DA imi era pur si simplu imi era frica sa nu te pierd,dar deja te pierd pur si simplu pleci si ma lasi undeva intr-un colt al mintii tale prafuit si uitat in care arunci lucrurile de care nu mai ai nevoie..imi e greu sa  scriu atatea pentru ca abia acum dupa multe luni ranile mi se vindeca si stiu ca acum in ochii tai sunt o idioata dar pur si simplu s-a implut paharul...Poate fara sa vrei ai provocat toate astea sau cu buna stiinta nu iti caut scuze pentru ca nu am de ce..dar stiu ca TE-AM IUBIT.da vorbesc la trecut pentru  ca nu mai pot.am suferit prea  mult fiecare cuvant al tau ma durea.si mai ales indiferenta ta IMENSA.toate lucrurile facute de tine imi dadeau aripi dar mi le si taiau..aveam seri cand ajungeam la concluzia ca am inebunit..Dar na..Fiecare cu piticii lui pe creier.

Ps: Ma bucur ca suntem prieteni ,ca inca am cui sa ii zic"bursuc" si cu cine sa rad :)