O stare tensionata se instaura in acea camera. Linistea de mormant pregatea furtuna neimblanzita care avea sa urmeze.
Dintr-o data un tipat infundat se izbi de peretii reci .
-De ce?! De ce imi faci asta?!
- Pentru ca vreau sa te protejez
- De iubire?!
- Nu,de un monstru,un monstru fara suflet care in orice moment ti-ar putea seca si ultima farama de viata ramasa in tine!
Aceste cuvinte ingheta si mai mult camera,aceste cuvinte o facu pe Jen sa tremure,nu intelegea ce se intampla,ce mostru,ce viata.Ea stia ca pe el il iubeste cel mai mult si ar face orice pentru el.
- Nu esti un monstru,nu esti! tipa ea din toate puterile
-Asculta-ma ,sunt cel mai oribila fiinta,defapt nu ma pot numi fiinta.Sunt cea mai oribila creatura pe care o poti iubi
- Nu te inteleg,si chiar daca ai fii asa tot te-as iubi si stiu ca nu mi-ai face rau.
Cuvintele incepu sa lase loc lacrimilor asurzitoare care se izbeau pe podea.In acea bezna infioratoare doar ochii lui se mai vedea,Doi ochii de un verde intens care te marca,te purtau intr-o alta lume.Era o lume fantastica in care te pierdeai si riscai sa pierzi tot ce aveai.
-Te iubesc,te iubesc .Nu ma lasa aici sa putrezesc intr-o lume pierduta,intr-o lume fara dragoste.Nu imi lua si ultimul lucru care mi-a mai ramas,nu pleca cu dragostea mea.Oricat de oribil ar fii te voi iubi toata viata mea si nu te voi lasa sa pleci,nici acum nici niciodata!
- Niciodata,ce frumos suna.Dar ai putea trai o vesnicie langa mine,langa un monstru fara suflet?! Ai putea?! Raspunde-mi. Acesta tipa cu toata forta,cu toata putere pe care o mai avea.
- Da as putea,as putea face orice pentru tine!
- Stii bine ca nu e asa,vesnicia la mine inseamna pentru totdeauna,mereu voi ramane acelasi,nu ma voi schimba,aceasi varsta ,aceasi infatisare,aceasi creatura fara suflet,acelasi monstru ingrozitor care am devenit.
Ochii ii se schimbara radical,de la un verde aprins ajunse la un rosu sangeriu de o intensitate enorma.Acesti ochii priveau fix si cu o retinere maxima faptura care era intinsa pe podea plangand .
-Nu vreau sa iti fac rau,te iubesc mai mult decat ar putea un monstru sa o faca,nu vreau sa te ranesc.Parfumul tau ,pielea fina si sangele care iti pulseaza in vene ma inebunesc,nu stiu cat voi mai rezista asa ,nu stiu cat,intelege-ma .Trebuie sa te las sa iti gasesti ADEVATARA dragoste.Nu eu ! Nu ma poti iubi,nu trebuie,vei sfarsi ca masa unui vanator insetat de sange.Nu voi putea rezista, nu mai pot.
Jen ingheta,privirea ei se axa doar pe ochii lui .Pe dintii lui care acum iesise pentru prima oara la iveala ,niste dinti ascultiti si de un alb oribitor
- Asta sunt eu! Asta sunt eu! Ma mai iubesti acum?!
- Da,si te voi iubi mereu!
Jen se aproprie incet de el,era o stana rece de piatra,aceasta il saruta cu teama,spera ca nu ii v-a face nimic .
- Lasa-ma,pleaca,nu mai pot rezista.
-Ba poti
- Te iubesc,dar imi este asa foame,nu mai pot!
Linistea se instaura inapoi,Jen era intinsa pe podeaua rece,fara suflare si ultima ei picatura de viata fusese scursa.Era o secventa infioratoare,el plangand alaturi de trupul neinsufletit ,iar ea fara pic de viata cu un zambet trist pe buze.
Era distrus,distruse si ultima fiinta care tinea la el,nu mai putea,sufletu-i de piatra se spargea in milioane de bucati...Cand deodata,o voce cristalina se auzi .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu