vineri, 31 august 2012

Baiatul cu ochii verzi!

E o seara imbibata de melancolie,doar sunetul vantului se aude ,iar luna plina completeaza peisajul sinistru
Stau ,privind in gol inalhand fumul dulce a unei tigari…In minte imi vin doar ganduri inutile. De ce tu,de ce acum ,de ce noi?
Incerc sa inspir adanc,sa reusesc sa imi opresc bataile alerte ale inimii si sa ma dezmortesc .
Imagini mi se perinda pe retina. Te vad cum stai in scaun ,uitandu-t

e atent la mine,studiindu-ma ..Aveai ochii imbibati de tristete,te uitai in gol si ochii tai verzi devenisera mai aprinsi ca niciodata. Aveai sa ma privesti pentru ultima data ,aveai sa imi rupi inima si sa ma lasi sa plec intr-o mare pustie de oameni ..
Imi minte imi rasuna doar ultimul lui mesaj“ Nu am vrut sa pleci,dar asa e mai bine.Te iubesc si te voi iubi mereu.Imi pare rau ca te-am ranit si ca te-am lasat sa pleci,insa trebuie sa fii fericita fara mine.Eu nu mai pot face nimic.Aici mi se incheie misiunea.Mi-a parut bine sa te cunosc.Nu am vrut sa te rananesc ,crede-ma, insa nu voi mai putea fii alaturi de tine nici acum nici nicioadata. Te iubesc .Iti spun asta pentru ultima oara.Adio”





Era o zii de vara.Totul era banal.O simpla iesire cu o buna prietena .Aveam sa mergem la o ceainarie sa depanam amintiri..era mai mult o revedere
Am ajuns acolo,am inceput sa povestim ,cand deodata pe usa ceainariei intra un baiat inalt ,brunet si cu niste ochii superbi.
Inima deodata imi tresari.Simteam cum o sa imi sara din piept.M-am rupt de realitate vazand doar ochii lui verzi ,superbi…
-He



i , Becca,unde te-ai pierdut?!ma intreba Jess
-..Aaa…nu nicaieri,stai linistita,despre ce vorbeam?!
- Pai iti povesteam de intalnirea mea cu Mat,insa se pare ca ai plecat pe o alta planeta..
Facandu-ma ca o ascult pe Jess ma scufundam din ce in ce mai mult in visare,ma uitam discret la masa de langa dorind sa il studiez. Am privit minute in sir in gol,cand deodata m-am simtit fixate.Ridic privirea il vad stand chiar in fata mea,zambind
-Hei,stii ..as dori sa te intrebi daca nu ai sa imi dai si mie o tigara..doar daca vrei ..?! vocea ii tremura iar roseata din obrajii lui iesea la iveala.
-Da..da sigur ca am!
-Multumesc!
- Placerea e de partea mea.
Jess se uita suspicioala la ochii mei ce licareau ca doua girofare,cum zicea ea de obicei..
-Stiu privirea asta, imi spuse ea.
- Ce privire?Am fost doar amabila.Nu e nici o pivire .Inceteaza Jess.
Totul revenea la normal.Incet incet, am incercat sa imi ascund admiratia fata de acel baiat.Incercam sa revin cu picioarele pe pamant si sa realizez ca nu se v-a intampla nimic,dar aceasta incercare esua.
- Am venit sa iti mai multumesc odata,si as dori sa ma prezint.Numele meu este David.
Inima mi-o lua la goana ,incercand sa imi pastrez respiratia.Am schiat un zambet
-Numele meu este Rebeca,insa toti imi spun Becca.
Ochii lui verzi erau singurul lucru care il mai vedeam in jur,cand deodata am simtit atingerea unei maini calde care imi strecurase sub mana o mica hartie.Curioasa am deschis pumnul si am vazut scris “Poate ai vrea sa vorbim.” si numarul lui de telefon.



Ajunsa acasa mi-am adus aminte de acea hartie,dar si de baiatul cu ochii verzi
Am deschis telefonul si am trimis timida un mesaj
“Hei.Sunt Becca.”
Dupa cateva minute tensionate de asteptare, telefonul imi licarea in anuntare primirii unui mesaj
“ Stiu ca am fost prea rapid,poate indiscret.Sper ca nu te-a deranjat gestul,insa ceva din mine a vrut sa faca asta.Sa te cunoasca”

Citind mesajul,am ramas pur incremenita.Acel sentiment de neliniste iar aparu.Dar de ce?Nici macar nu il cunosteam si inima deja vroia ceva..
Zile in sir am recitit mesajul, cand, deodata telefonul iar licari.
“ Stii,nu ma pricep la chestii de genul,insa as dori sa ne vedem si sa vorbim.Daca ai vrea sa ne vedeam la ceanarie,as fii foarte incantat”
 


Fara sa am certitudinea ca suntem impreuna ,am continuat sa ne vedem.Trecu vara,toamna, pana cand iarna isi facu simtita prezenta.
- Te iubesc,ii sopteam eu la ureche..Voi fii mereu langa tine
- Mereu ?E un cuvant mult prea mare..
- De ce zici asta?! Eu vreau sa fiu mereu langa tine.
- Nu se poate



O lunga tacere se instaura in camera.
-Te rog pleaca,imi spuse el.
-Nu,de ce?!
- E mai bine asa ,te rog pleaca
Am iesit plangand pe usa maronie ,am plecat ,am simtit ca totul se naruie in jurul meu,am simtit cum totul e pustiu fara el.


 Zile in sir m-am simtit amortita,fara viata,fara suflet…nu mai puteam face nimic fara el
Cand deodata telefonul licari iar..
“ Nu am vrut sa pleci,dar asa e mai bine.Te iubesc si te voi iubi mereu.Imi pare rau ca te-am ranit si ca te-am lasat sa pleci,insa trebuie sa fii fericita fara mine.Eu nu mai pot face nimic.Aici mi se incheie misiunea,mi-a parut bine sa te cunosc.Nu am vrut sa te rananesc 


,crede-ma, insa nu voi mai putea fii alaturi de tine nici acum nici nicioadata. Te iubesc .Iti spun pentru ultima oara.Adio
Am recitit mesajul la nesfarsit pana am reusit sa imi adun gandurile
“Si eu te iubesc baiatul meu cu ochii verzi,nu te voi uita niciodata.Adio”
Dupa zile lungi in care totul era pustiu ,un mesaj neasteptat avea sa schimbe totul “ Buna,nu vroiam sa iti zic asta,insa David a murit de cancer,cand l-am gasit citea de pe telefon mesajul de la tine si m-am gandit ca ar trebui sa stii ce s-a intamplat. Imi pare sincer rau pentru pierderea suferita.
Semnat . Anonim”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu