O dupa amiaza melancolica. O simpla cana de ceai cu o doza prea mare de zahar si o simpla fereastra transparenta prin care se vad miile de fulgi ce cad din cer si se topesc usor la intalnirea cu pamantul. Ce destin crud. Pret de o clipa traiesc pentru a ne bucura privirea iar dupa se sting usor intr-o particula inutila de apa. Un destin crud care usor se transpune in viata unui simplu si banal om. Se naste cu un zambet pe buze si cu o puritate de nedescris dar odata ce avanseaza in viata devine un glob de cristal cu o fragilitate imensa.Traieste si invata ca speranta este cea mai esentiala cale de supravietuire dar odata ce speranta de a crede se stinge globul se crapa. Amalgamul de sentimente ce le resimte il doboara,il intaresc dar totusi il destabilizeaza psihic. Traieste ca sa invete dar totusi invata sa traiasca. Invata cu fiecare particula sa planga doar cu speranta ca maine e o noua zi.
Destin crud,un destin cu adevarat nedrept Niciodata nu aprofundeaza sentimentul de fericire dar totusi incearca sa se minta pe sine insa tot ce simte o iluzie..Atunci cand ajunge sa simta cu adevarat si sa rupa orice bariera impusa ..atunci se stinge usoar ca un simplu fulg de zapada. Cristalul se sparge usor pana cand miile de bucati de sticla sunt numai bune de aruncat la gunoi uitate in neant.
Orice vis se spulbera iar amintirea unui simplu si banal om dispare.
Asa ma simt si eu,un cristal fragil care mai are doar o sansa de a fi fericita. Ma simt doar o simpla silueta ce leviteaza deaspura pamantului ,ma simt inutila. Mii de intrebari care imi incetoseaza mintea: oare voi lasa o amprenta de neuitat,oare voi insemna ceva,oare chiar voi aprofunda si voi simti cele mai frumoase sentimente? Intrebari care pana acum nu au nici un raspuns ,imi este imposibil sa inteleg de ce simtim ,de ce speram si totusi de ce traim doar pentru a avea un destin crud,un final mult asteptat dar nedorit.
Incerc sa ma desprind de realitate si sa privesc bucuriile din exterior sperand ca voi afla cumva macar minimum de raspuns, insa realitatea ma tine legata aici dorind cu toata existenta ei sa ii fiu prizoniera iar ea sa isi pastreze vesnicul mister.
(...)
Ma intorc la cana mea de ceai prea dulce iar singurul lucru care stiu ca il voi reusi pe deplin este simplu lucru sa visez..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu