Suflet de copil.

Oh, a trecut mult timp de cand nu am mai scris nimic..chiar foarte mult.. Poate pentru ca am avut multe pe cap sau poate pentru ca m-am pierdut in decor si am uitat sa fac ce imi face placere,poate pentru ca nu ma consider destul de buna pentru asta,dar uite ca inca o fac. Incerc din nou sa imi scriu gandurile ca un pictor orb care incearca sa isi exprime sentimentele prin arta.. Ciudat.
S-au schimbat atat de multe,m-am schimbat..Toti din jur s-au schimbat..
Am promis candva ca nu imi voi pierde din esenta si am incalcat acest juramant..ce groznica sunt. Mi-am promis candva ca mereu voi ramane copil iar acum ce fac? Am devenit un om mare sau poate asa incerc sa par..Ma acapareaza toate problemele din jur incat nu am mai facut nimic pentru suflet. Nu am mai facut nimic care sa ma bucure cu adevarat,am uitat sa ma bucur de lucrurile mici care pana acum imi aduceau un zambet atat de idiot si o bucurie atat de mare. Dar m-am gandit sa pun stop acestor lucruri si sa reincep sa ma bucur din nou de viata.
 A venit toamna,copacii au capatat atatea nuante frumoase,atatea culorii vii dar totusi triste. In scurt timp ei vor spune adio frunzelor pentru a lasa zapada sa le inghete trupul insa la primavara voi invia iar.
Asa o sa fac si eu,dar nu la primavara. Ci acum..Voi reinvia..imi voi colora din nou sufletul in cele mai frumoase nuante de pana acum,voi inventa unele noi. Voi incepe sa ma bucur de orice pentru ca viata e prea scurta iar fericirea e cel mai de pret lucru. Fericirea si iubirea.
Voi invata din nou sa ma bucur de fericirea si de oameni din jurul meu ,voi invata sa ma bucur din nou de iubirea care imi este oferita fara ca eu sa fac ceva,acea iubire pura si neconditionata.
E ciudat cate lucruri se pot schimba intr-un timp relativ scurt,e ciudat cum oameni care iti promiteau ca vor fii langa tine toata viata usor usor se lasa si ei acaparati de decor si pleaca. Insa asta e viata,iar fericirea nu consta neaparat in " zona ta de confort" ci si in lucruri noi. Atunci cand eram mici nu stiam ce era fericirea in mod clar,nu aveam nici o definitie. Pur si simplu o simteam. Eram curiosi ,vizualizam lucrurile ,vroiam sa exploram iar pentru noi fiecare zii insemna ceva nou,iar pentru noi toate acele lucruri "dubioase"  ne aduceau fericire.
Odata ce am crescut am inceput sa avem si definitia ei. O definitie proprie si sa incercam sa o gasim in orice lucru insa decorul ne-a acaparat si uneori poate am uitat sa fim copii,care este unul din cele mai de pret lucruri in viata. Sufletul de copil.
Eu ,voi incerca de acum sa nu ma mai las cuprinsa de acel decor si voi incerca sa imi pastrez sufletul de copil,gingasia si speranta de odinioara. Voi cauta in orice lucru fericirea,acea fericire care pana acum am ignorat-o cu desavarsire. Voi fi din nou acel copil aiurit ,cu capul in nori de care imi este foarte dor.. Voi fi din nou eu. Voi gasi din nou fericirea.