Viata ne schimba,noi ne schimbam...insa de ce trebuie sacrificata iubirea pentru asta?! De ce prima sacrificata este inima? E chiar atat de usor sa arunci tot ce e acolo intr-o fractiune de secunda?
Inima,este o fortareata,un loc unde te ascunzi atunci cand ai nevoie de momentul tau de liniste,e locul in care te plimbi printre amintiri si te simti "acasa" ,e acel loc pe care l-ai imparti o vesnicie cu persoana iubita ...Insa lucrurile se schimba incet,acea persoana paseste in umbra si te lasa singur sa te lupti cu morile de vant,sa reusesti sa treci peste orice ti se pune in cale,sa construiesti din nou acea fortareata .
Ai putere,cu fiecare cuvant mai pui inca o caramida iar sufletul si inima isi recapata pulsul,vibratia ,insa atunci cand crezi ca persoana draga tie ti se va alatura din nou la drum si prinzi aripi ,din spate fortareata e din nou distrusa. Te apuci iar de construit,iar si iar pana cand simti ca nu mai poti,pana cand incepi sa renunti si tu la acesta poveste. Incepi sa nu mai poti lupta,sa nu mai astepti nici o mana de ajutor care sa iti spuna" sunt aici ". Te uiti in jur si esti singur, nimeni nu te aude ,nu te vede...esti doar tu cu ultimele bucati din acea fortareata. Strigi disperat dupa ajutor,te uiti in umbra ,insa cu cat de zbati mai tare cu atat acea persoana se adanceste in ea. Esti confuz,dezamagit,nu mai esti tu. Esti o persoane care are sufletul in ruine..Strigi o ultima oara dupa ajutor,insa nici un raspuns,persoana ta speciala,sufletul tau pereche este deja adancit mult prea mult in umbra ca sa te mai poate auzi,simti sau vedea.
Tot ce ai reusit sa construiesti,sa construiti s-a daramat ,el ramane in umbra iar tu incerci sa te ridici . Iti mai ramane o ultima raza de speranta ,o singura suflare in care reusesti sa soptesti" Te iubesc. Eu nu mai pot constui daca tu mereu darami" .
Si astepti ,stai langa ruine in speranta unui raspuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu