Pustiu.

Imi lipsesti!
Imi lipsesti cum nu mi-ai mai lipsit vreodata,vreau sa te devorez din priviri,vreau sa iti simt parfumul in intreg corpul. Vreau sa te vad ,sa te analizez ca pe un exponat dintr-un mare muzeu, sa vad ce e schimbat si ce a mai e ca in prima mea amintire. Vreau sa-mi fi muza,sa te privesc o secunda iar dupa sa scriu un intreg roman.
Vreau sa fiu egoista, sa nu te impart nici cu o raza de soare,iar luna sa fie singura care iti mai vede chipul.
Vreau sa te pierd prin vise fara sa ai vreo cale de iesire.
Vreau sa te port la brat cat e lumea de mare,de infinite ori.
Vreau sa-ti soptesc toate povestile lumi pana la sfarsitul ei.
Am nevoie de vocea ta sa ma ghideze si in cele mai subre locuri,de privirea inflacarata din ochii tai de smarald,sa te simt aproape dar totusi sa te mai vreau.
Am nevoie de fiecare gest nonsalant pe care il faci involuntar, am nevoie de aerul tau superior dar si de latura de copil caruia ii e frica de necunoscut.
Am nevoie sa te iubesc ,sa te am alaturi dar sa nu ma satur.
Am nevoie si te vreau....
Dar peste toate astea,imi lipsesti.