Pustiu.

Imi lipsesti!
Imi lipsesti cum nu mi-ai mai lipsit vreodata,vreau sa te devorez din priviri,vreau sa iti simt parfumul in intreg corpul. Vreau sa te vad ,sa te analizez ca pe un exponat dintr-un mare muzeu, sa vad ce e schimbat si ce a mai e ca in prima mea amintire. Vreau sa-mi fi muza,sa te privesc o secunda iar dupa sa scriu un intreg roman.
Vreau sa fiu egoista, sa nu te impart nici cu o raza de soare,iar luna sa fie singura care iti mai vede chipul.
Vreau sa te pierd prin vise fara sa ai vreo cale de iesire.
Vreau sa te port la brat cat e lumea de mare,de infinite ori.
Vreau sa-ti soptesc toate povestile lumi pana la sfarsitul ei.
Am nevoie de vocea ta sa ma ghideze si in cele mai subre locuri,de privirea inflacarata din ochii tai de smarald,sa te simt aproape dar totusi sa te mai vreau.
Am nevoie de fiecare gest nonsalant pe care il faci involuntar, am nevoie de aerul tau superior dar si de latura de copil caruia ii e frica de necunoscut.
Am nevoie sa te iubesc ,sa te am alaturi dar sa nu ma satur.
Am nevoie si te vreau....
Dar peste toate astea,imi lipsesti.

Dorinte.

Uneori imi doresc sa dau timpul inapoi..
Uneori imi doresc sa pot visa..

Uneori imi doresc sa pot zambi cu sufletul..
Imi doresc sa  ne facem planuri impreuna..
Imi doresc sa iti mai pot spune mereu ce insemni pentru mine..
Imi doresc sa fiu o ceasca plina de cafea dulce in zilele grele..
Imi doresc sa fiu curcubeul de dupa ploaie..
Imi doresc sa fiu soarele care sa aluge norii
Imi doresc sa fiu un gand.
Imi doresc sa fiu un sentiment
Imi doresc sa fiu "iubita"
Imi doresc sa fiu o vorba buna
Imi doresc sa fiu un "te iubesc"
Imi doresc sa fiu acolo
Imi doresc sa fiu o adiere calda de vant
Imi doresc sa fiu trecutul,prezentul si viitorul
Imi doresc sa fiu un inel.
Imi doresc sa fiu o rochie alba
Imi doresc sa fiu marea
Imi doresc sa fiu munte
Imi doresc sa fiu o raza de speranta
Imi doresc sa fiu un zambet
Imi doresc sa fiu zi si noapte
Imi doresc sa fiu vis
Imi doresc sa fiu un crin
Imi doresc sa fiu esenta
Imi doresc sa fiu alaturi
Imi doresc sa fiu tot ce te face sa zambesti
Imi doresc sa fiu in suflet
Imi doresc sa fiu totul
Imi doresc sa fiu infinit
Imi doresc sa fiu....

Suflet-n ruine.

Viata ne schimba,noi ne schimbam...insa de ce trebuie sacrificata iubirea pentru asta?! De ce prima sacrificata este inima? E chiar atat de usor sa arunci tot ce e acolo intr-o fractiune de secunda?
Inima,este o fortareata,un loc unde te ascunzi atunci cand ai nevoie de momentul tau de liniste,e locul in care te plimbi printre amintiri si te simti "acasa" ,e acel loc pe care l-ai imparti o vesnicie cu persoana iubita ...Insa lucrurile se schimba incet,acea persoana paseste in umbra si te lasa singur sa te lupti cu morile de vant,sa reusesti sa treci peste orice ti se pune in cale,sa construiesti din nou acea fortareata .
Ai putere,cu fiecare cuvant mai pui inca o caramida iar sufletul si inima isi recapata pulsul,vibratia ,insa atunci cand crezi ca persoana draga tie ti se va alatura din nou la drum si prinzi aripi ,din spate fortareata e din nou distrusa. Te apuci iar de construit,iar si iar pana cand simti ca nu mai poti,pana cand incepi sa renunti si tu la acesta poveste.  Incepi sa nu mai poti lupta,sa nu mai astepti nici o mana de ajutor care sa iti spuna" sunt aici ". Te uiti in jur si esti singur, nimeni nu te aude ,nu te vede...esti doar tu cu ultimele bucati din acea fortareata. Strigi disperat dupa ajutor,te uiti in umbra ,insa cu cat de zbati mai tare cu atat acea persoana se adanceste in ea. Esti confuz,dezamagit,nu mai esti tu. Esti o persoane care are sufletul in ruine..Strigi o ultima oara dupa ajutor,insa nici un raspuns,persoana ta speciala,sufletul tau pereche este deja adancit mult prea mult in umbra ca sa te mai poate auzi,simti sau vedea.
Tot ce ai reusit sa construiesti,sa construiti s-a daramat ,el ramane in umbra iar tu incerci sa te ridici .  Iti mai ramane o ultima raza de speranta ,o singura suflare in care reusesti sa soptesti" Te iubesc. Eu nu  mai pot  constui daca tu mereu darami" .
Si astepti ,stai langa ruine in speranta unui raspuns.

Ce e iubirea?

Aud tot mai des intrebarea" ce e iubirea?" si m-am gandit sa incerc sa gasesc si eu o definitie a iubirii
Iubierea e diferita de la om la om,de la suflet la suflet. Fiecare simte in felul lui ,fiecare se bucura de ea in felul lui iar fiecare o arata cum stie el mai bine.
Pentru mine iubirea este un sentiment unic,pe care il simti diferit de la persoana la persoana. Iubirea o simti inca din prima clipa de viata cand stai la pieptul cald a mamei tale si auzi cum inima ii bate ,apoi cresti si ajungi sa cunostii oameni si te atasezi de ei,ii iubesti,apoi mai inaintezi in viata dai de prieteni:de oameni cu care ai putea trece oceanul inot fara sa obosesti.Ii iubesti si pe ei ,insa intr-o zii apare acel " print din povesti" zis si alesul inimii care vine si iti da toata lumea si te face sa simti ce pana atunci poate nu ai simtit ,iar daca da sigur nu la fel de intens. Incepi sa vezi lucrurile cu alti ochii ,sa fii mai visator,mai euforit,muuult mai impiedicat insa fericit. Simti lucruri pe care nu le explici iar lumea ta prinde o alta culoare. Vrei cu nerabdare sa ajungi in bratele acelui" el " si sa iti lasi inima sa bata alert fara sa iti fie teama ca vei ramane fara ea pentru ca oriunde ar fugi va fii la cel pe care il strangi cu atata sete in brate.
Iubirea este diferita pentru fiecare persoana,insa noi descriem cel mai frumos iubirea fata de persoana iubita.
Iubirea pentru el este sentimentul care uneori este mai puternic decat propia ratiune. Iubirea nu se masoara in cuvinte,nu il iubesti pentru cat de frumos iti zice asta ci pentru cat de frumos iti arata.
Il iubesti pentru lucrurile marunte,pentru ceea ce e pentru tine,pentru faptul ca esti o noua persoana alaturi de el,o persoana mai puternica. Il iubesti pentru ca face lucruri nebunesti pentru tine,pentru ca mereu se fastaceste in prezenta ta,pentru ca e emotionat iar tu esti motivul. Pentru ca te surprinde in fiecare zii,pentru ca e alaturi de tine cand ai nevoie,pentru ca esti completa alaturi de el. Il iubesti pentru ca alaturi de el poti muta muntii ,iar atunci cand ii simti lipsa te simti slaba.Pentru ca fiecare cuvant a lui iti da aripi.Pentru momentele cand te ia in brate,cand te alinta,cand se joaca cu tine.Il iubesti pentru ca te accepta asa cum esti,iar atunci cand gresesti tot e alaturi de tine.
Iubirea e atunci cand pui nevoile lui inaintea nevoilor tale,cand renunti sa fii egoist si incepi sa  imparti.E atunci cand  stii ca e bolnav si ai grijaa de el,e atunci cand  ii pregatesti micul dejun la pat iar el este surpins,este atunci cand ii ridici gulerul ca sa nu ii intre vantul in palton sa raceasca,este atunci cand stai la telefon cu el ore in sir doar pentru ca vrei sa il auzi,este atunci cand dormi cu el la telefon pentru ca asta te face sa il simti mai aprope. Iubirea este atunci cand il certi pentru ca ii vrei binele,este atunci cand imparti cu el si ultimul rand pretios de ciocolata,este atunci cand borcanul de nuttela se termina mult mai repede. Este atunci cand vrei sa il stimti trup si suflet alaturi de tine. Iubirea este tot ce simti tu pentru el si tot ce te face el sa simti.
Iubirea este atunci cand cu toate ca te raneste si ca te face sa suferi cum nimeni nu a mai facut-o ai puterea sa il ierti si simti nevoia sa fii langa el ,in bratele lui si sa ii zici cat de mult il iubesti.
Pentru mine el este iubirea mea

Lista de Craciun.

Draga Mosule,stiu ca nu am fost un copil tocmai cuminte.. Stiu ca am facut mult rau insa am incercat sa fac si bine. Stiu ca am uitat de tine,insa as vrea sa te rog ceva. Vreau ca de Craciunul acesta sa am din nou 5 ani,sa ma trazesc intr-o camera cu o biblioteca imensa,o soba fierbinte si cu un urs mare polar,iar cand ajung in sufragerie sa ii vad pe ai mei langa brad fericiti asteptand sa desfac toate cadourile. Atat imi doresc,sau poate si un urs mare ..
Sau mai bine,da-mi inapoi sentimentul Craciunului.



                                                                                  Cu drag un copil care vrea sa zambeasca de Craciun

Suflet de copil.

Oh, a trecut mult timp de cand nu am mai scris nimic..chiar foarte mult.. Poate pentru ca am avut multe pe cap sau poate pentru ca m-am pierdut in decor si am uitat sa fac ce imi face placere,poate pentru ca nu ma consider destul de buna pentru asta,dar uite ca inca o fac. Incerc din nou sa imi scriu gandurile ca un pictor orb care incearca sa isi exprime sentimentele prin arta.. Ciudat.
S-au schimbat atat de multe,m-am schimbat..Toti din jur s-au schimbat..
Am promis candva ca nu imi voi pierde din esenta si am incalcat acest juramant..ce groznica sunt. Mi-am promis candva ca mereu voi ramane copil iar acum ce fac? Am devenit un om mare sau poate asa incerc sa par..Ma acapareaza toate problemele din jur incat nu am mai facut nimic pentru suflet. Nu am mai facut nimic care sa ma bucure cu adevarat,am uitat sa ma bucur de lucrurile mici care pana acum imi aduceau un zambet atat de idiot si o bucurie atat de mare. Dar m-am gandit sa pun stop acestor lucruri si sa reincep sa ma bucur din nou de viata.
 A venit toamna,copacii au capatat atatea nuante frumoase,atatea culorii vii dar totusi triste. In scurt timp ei vor spune adio frunzelor pentru a lasa zapada sa le inghete trupul insa la primavara voi invia iar.
Asa o sa fac si eu,dar nu la primavara. Ci acum..Voi reinvia..imi voi colora din nou sufletul in cele mai frumoase nuante de pana acum,voi inventa unele noi. Voi incepe sa ma bucur de orice pentru ca viata e prea scurta iar fericirea e cel mai de pret lucru. Fericirea si iubirea.
Voi invata din nou sa ma bucur de fericirea si de oameni din jurul meu ,voi invata sa ma bucur din nou de iubirea care imi este oferita fara ca eu sa fac ceva,acea iubire pura si neconditionata.
E ciudat cate lucruri se pot schimba intr-un timp relativ scurt,e ciudat cum oameni care iti promiteau ca vor fii langa tine toata viata usor usor se lasa si ei acaparati de decor si pleaca. Insa asta e viata,iar fericirea nu consta neaparat in " zona ta de confort" ci si in lucruri noi. Atunci cand eram mici nu stiam ce era fericirea in mod clar,nu aveam nici o definitie. Pur si simplu o simteam. Eram curiosi ,vizualizam lucrurile ,vroiam sa exploram iar pentru noi fiecare zii insemna ceva nou,iar pentru noi toate acele lucruri "dubioase"  ne aduceau fericire.
Odata ce am crescut am inceput sa avem si definitia ei. O definitie proprie si sa incercam sa o gasim in orice lucru insa decorul ne-a acaparat si uneori poate am uitat sa fim copii,care este unul din cele mai de pret lucruri in viata. Sufletul de copil.
Eu ,voi incerca de acum sa nu ma mai las cuprinsa de acel decor si voi incerca sa imi pastrez sufletul de copil,gingasia si speranta de odinioara. Voi cauta in orice lucru fericirea,acea fericire care pana acum am ignorat-o cu desavarsire. Voi fi din nou acel copil aiurit ,cu capul in nori de care imi este foarte dor.. Voi fi din nou eu. Voi gasi din nou fericirea.

Aroma de musetel.

Stai si priveste in jur,asculta linistea. Asculta cum pasarile fredoneaza un cantec,intelege-l. Asculta cum vantul  iti spune o poveste,ascult-o. Asculta  cum apa iti murmura amintiri,simte-le.
Opreste-te din aceasta goana inutila spre lucruri care iti vor distruge sufletul,ia o pauza bine meritata.
Fa ceva pentru suflet..
Fa ceva ce iti aduce un zambet inocent pe buze.
Stai si mediteaza, ia o pauza si admira ce e in jurul tau. Danseaza descult intr-o zii cu furtuna,simte apa calda care iti atinge picioarele,simte picaturile de apa ce iti invaluiesc fata . Danseaza,canta in ploaie.
Renunta la umbrela,sa nu iti fie frica sa te uzi. Ploaia te va primi in bratele ei si te va spala de durere,iti va reda un zambet pur pe fata. Nu te teme de ea.
Priveste cerul ,priveste cum norii se ridica si lasa loc unui frumos apus neasteptat. Priveste cum razele soarelui stralucesc si dupa o furtuna care credeai ca va narui totul in jur.
Priveste cum parasile zboara si se simt libere in vazduh.Simte-te o pasare. Elibereaza-te de toata povara sufletului si invata sa zbori . Lasa-te puratat de val,de bataia vantului fara sa iti fie teama ca te duce spre necunoscut.
Ia o pauza de la viata cotidiana care iti distruge sufletul ,care doar il  imbacseste . Pune problemele intr-un colt si priveste cum tu devii fericit,spera ca dupa o furtuna va aparea soarele.
Savureaza aroma musetelului abia pus in apa,simte-i aroma si lasa-te purtat spre visare .
Fa ceva ce iti face sufletul sa rada!